- pe potriva...
- suited for / to...suiting...equal to...
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
pe potriva...
Look at other dictionaries:
potrivă — POTRÍVĂ s.f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ♢ loc. adj. şi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (înv.) Din potrivă = din cealaltă… … Dicționar Român
deopotrivă — DEOPOTRÍVĂ adv. În mod egal, la fel, fără deosebire. [var.: (reg.) dopotrívă adv.] – De4 + o + potrivă. Trimis de dante, 12.03.2009. Sursa: DEX 98 DEOPOTRÍVĂ adv., adj. 1. adv. v … Dicționar Român
potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… … Dicționar Român
împotrivă — ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În faţă. [var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.… … Dicționar Român
contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it … Dicționar Român
nimeri — NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. intranz. A sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într un anumit loc, într un moment anume etc. ♦ refl. A se afla… … Dicționar Român
obraz — OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ expr. Să ţi fie ruşine obrazului! sau să ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva… … Dicționar Român
pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… … Dicționar Român
seamăn — SEÁMĂN, semeni, s.m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ♢ expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche,… … Dicționar Român
